Clinica Medicală Dr. Potoroacă și Dr. Stîngescu Programări:   0770 692 693 021 777 13 14

Dr. Mădălina Potoroacă

Str. Codrii Neamțului nr. 70, Bl. N18, Sc. A, Parter, Ap. 1, Interfon 01, Sector 3, București

Copilul se poartă cu lumea în felul în care lumea se poartă cu el. De ce uneori terapia în TSA pare să nu funcționeze? Pentru că copilul poate avea ADHD nediagnosticat și, când nu ai atenție și răbdare adecvate, poți învăța foarte puțin. Pentru că, dacă este un sindrom genetic nediagnosticat, progresul este mai lent. Pentru că nu are un program de terapie adecvat. Pentru că nu se potrivește cu terapeutul. Pentru că la un copil cu ADHD, principiul repetării de foarte multe ori, nu e funcțional ci enervant pentru copil care refuză să mai facă. Pentru că felul în care se face terapie este monoton: în același loc, mod, luni, ani. Pentru că vine momentul când copilul are nevoie să învețe în lume, în contexte de viață reale, naturale și nu în cabinet, la măsuță. Pentru că vine vremea să schimbi terapeutul cu care copilul s-a obișnuit până la a nu-l mai asculta, scade motivația. Pentru că este nevoie și de un neurotrofic care să ajute dezvoltarea cognitivă și a limbajului, resursele copilului fiind puține. Pentru că nu se folosește în dezvoltarea limbajului și a pronunției și Z-vibe-ul. Pentru că nu sunt identificate tulburările senzoriale care complică sau arată ca un ADHD, peste care se adaugă tulburările emoționale consecutive sau care amplifică ADHD și tulburările senzoriale. Pentru că pot apărea crize de tip absență nediagnosticate, greu de identificat. Cum știi că faci terapia care trebuie pentru copilul cu TSA? Întâi de toate, copilul trebuie evaluat, diagnosticat de către medicul psihiatru de copii. Parte a evaluării psihiatrice este și evaluarea psihologică. Trebuie spus că evaluarea psihologică, testele, nu pun diagnostic ele singure. Diagnosticul este, înainte de toate, clinic, pus de medicul psihiatru de copii, testele psihologice sunt de ajutor, dar nu indispensabile, ele completează și vor trebui interpretate în context clinic. Sunt teste care arată scoruri mult mai mari, un autism sever, doar pentru că deficitul major de atenție și hiperkinezia care se asociază frecvent Tsa, arată ca un autism mai serios decât este în realitate. Judecata clinică a medicului ajută foarte mult în astfel de cazuri. După diagnostic, medicul pedopsihiatru poate recomanda, în clinică, terapeutul cu care copilul se potrivește cel mai bine. În două luni, ar trebui să se vadă progrese evidente. În principiu, copilul va trebui întâi să fie învățat să răspundă la nume, să aibă contactul vizual bun, să arate cu degețelul, să aducă, să ducă, să dea obiecte la cerere. Astfel vă putea progresa în terapie. Dacă și părinții sunt învățați ce trebuie să facă și ce să nu facă acasă cu copilul, ce și cum să lucreze, cum să îl implice în treburile obișnuite ale familiei, copilul e pe drumul cel bun. Dacă terapia se ocupă de dezvoltarea interacțiunii sociale, a limbajului, cognitivă, de integrare senzorială, de autocontrol, antrenarea atenției și a răbdării în sarcini, e perfect. Mai rămâne să vedem ce nevoi are copilul din punct de vedere motor, dacă e nevoie și de kinetoterapie, masaj, dezvoltarea motricității fine și grosiere. Obligatoriu, între psihiatru și terapeut/psiholog nu trebuie să existe inadvertențe, competiție, ci e de folos să se pună de acord asupra intervențiilor necesare care sunt complementare.